Codi
Vorrei poter trovare parole dolci come il miele per innalzare
un canto all'amico più fedele. Non è Nicola, Carmine o Giovanni,
i quali sono amici solo da pochi giorni; costui, invece, è amico da
ben ventimila anni. E` il mio cagnolino e si chiama "Codi". E` affezionato;
quando mi vede mi salta addosso, mi lecca le mani, mi rispetta. Un giorno
disubbidi' ed io lo percossi, dopo pochi minuti venne a girarmi attorno con
un mugolio, chiedendomi scusa: « Sono un cane, si, ma sono di animo
buono, mi disse, non pensare ch'io sia un essere umano!»
Metro - Terzine
di endecasillabi a rima alternata.
'Ud'ie' Nicova, Carminu o Giuanni
Chi sunu amici de quindici jurni;
Chistu ie' n'amicu de vintimil'anni.
'U caniciellu mia se chjiama' "codi"
Ed ia ccud'illu tiegnu amure e fede
Affezionatu 'everu 'e mille modi.

Me scuotuve' lla cuda de luntanu
E ppe’ mme ha' capi' ca me vuo' bene
Me zumpa' 'ncuollu e me licca' lle manu.
'U jurnu dorme' 'na jurnata sana;
'A notte, ppe rispettu allu patrune,
Appena sente' strusciu se 'ncacana'.
Se curca' allu scavune, e nun se mova'
E 'ndo l'avie' lassatu cci lu truovi;
Ie' degnu d'amicizia e de parova.
'Na vota l'aju hattu 'na paliata,
E dopu dui minuti s'ie' ricuotu
Circandu scuse ccu 'nna mmurmuriata.
M'a` dittu:«Tiegnu lu ciarviellu sanu
Signu 'nu cane, si', ma signu buonu
'un te pensa' ca signu 'nu cristianu!».