L'abortu
Con pessimismo leopardiano l’autore guarda indietro nel tempo ricordando che la propria sfortuna si era manifestata prima che nascesse, quando sua madre stava per abortire. Venuto alla luce in un mondo in cui per combattere la poverta’ vive in mezzo a mille disagi e sofferenze, sperava che le persone fossero piu’ civili e umane. Invece non trova piu’ un’ amico, un parente affettuoso, un essere buono e sincero. Percio’, da vecchio deluso, si rivolge con rispetto alla mamma adorata cosi’: “Non sarebbe stato meglio se tu avessi abortito?”.
Metro -
Terzine di endecasillabi a rima alternata.
Rituornu cuomu ie’ l’usu ccu lla strina,
Aguru a tutti vui bona hurtuna
C’ 'a mia si l’a’ 'mpesata la vavina.
De quandu me 'ncignai a 'ngenitrare,
Vinnedi a mamma 'nu duvure 'e panza
Chi hici’ appena a tiempu a me sarvare.
Nasce’ llu povariellu, e ppe natura
S’affidadi alle scille de lu vientu
E ferme’ ndo lu porte’ lla sbentura.
A lluce de stu mundu cumparivi
Scavuziciellu chille terre terre;
Ccu pane e senza pane me criscivi.
Lassai la scova ch’ere’ 'nu quatraru
E m’appedi 'e vastare tutt' 'a vita
‘A ducazione de lu huocuvaru.
Cumbattu e campu 'mmienzu a mille sbagli
E ccaju 'nterra e pue me susu 'apede;
E povariellu ia quanti travagli.
‘Un 'priezzu lu lavuru e lli dinari,
Rispiettu puru 'e petre ' mmienzu 'e 'a via
E stimu li parienti e lli cumpari.
Ma propiu quandu 'u mundu va’ alla scova
E lla ricchizza affaccia’ allu barcune
Addia la ducazione e lla parova.
E bbiju c’all’amici mia cchiú cari
‘A cumpidenza le’ 'ncugn’alla capu
Cu’ huorsi pane de vupini amari.
M’accuorgiu c’ 'amicizia ie’ diventata
‘A stessa de 'na cica 'e sigaretta
Chi 'a ciampi ccu 'nu pede e l’a’ stutata.
Cchi fazzu intra stu mundu senza core'
‘Un c’ie’ 'nu hivu chi me ha’ contattu,
‘Na vrascia viva chi dune’ calore.
Me vene’ a mente 'u dittu d’ 'i patuti:
«Guardative de l’acqua e de lu huocu
E de tutt’ 'i pezzienti arricchisciuti.»
Alla vecchiaia mi nde signu accortu.
Hore peccatu mammarella mia
‘Ud’ere’ miegliu si hacie’ n’abortu?